De ce nu iubim femeile de Dorobanţi? Este întrebarea la care răspunde Tudor Chirilă pe blogul său, într-un post publicat duminică. Artistul conturează portretul robot al femeilor care frecventează de obicei această zonă a Capitalei, dar sunt din ce în ce mai des întâlnite peste tot în societatea contemporană românească.

"Pentru ca totul este afisat ca pe un galantar dintr-o piata de fructe. Ţâţele, la vedere, umflate artificial, cu sfârcurile luptând să iasă la suprafaţa tricoului îndoielnic. Cu bucile înfăşurate strâns în blugii cu două numere mai mici şi picioarele înfipte în cizme cu tocuri înalte". Acesta este un pasaj din cuvintele postate de Chirilă.

El spune că "buzele femeilor de Dorobanţi" nu vor fi niciodată confundate de bărbaţi cu cele ale femeii iubite, femeia de Dorobanţi fiind doar "un trofeu menit să gâdile orgoliul vânătorului".

"Femeile de Dorobanti aşteaptă zi şi noapte acelaşi destin: o cafea, câteva schimburi de cuvinte, mereu aceleaşi, momentul plictisitor al sexului şi gloria de câteva săptămâni a locului din dreapta într-o maşină de lux. Pxxxa femeii de Dorobanţi nu cunoaşte decât frecarea. Ea nu e parte din Fiinţa femeii. E doar un mecanism. Nu este iubită. Nu este venerată, adorată. Buzele bărbatului n-o vor confunda niciodată cu buzele femeii iubite, acoperind-o cu sărutări tandre. Nu va cunoaşte niciodată fierbinţeala limbii unui bărbat care uită de sine. Prin însăşi natura ei Femeia de Dorobanţi nu te poate face să uiţi de ţine. Este un trofeu menit să gâdile orgoliul vânătorului [...]", scrie artistul.