Workability Europe şi Shaw Trust, două dintre cele mai cunoscute fundaţii europene de integrare pe piaţa muncii, au venit în România pentru a discuta despre accesul egal al tuturor persoanelor la un loc de muncă. Împreună cu Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH), au evidenţiat provocările economice ale momentului, modul în care afectează acestea serviciile de integrare şi disfuncţiile legislative cu care persoanele cu handicap se confruntă.  

Departe de standardele UE

Robin Barnett, Ambasadorul Marii Britanii în România, a constatat şi el, din propria experienţă în Bucureşti că suntem încă departe de standardele UE: „Situaţia nu este deloc îmbucurătoare. Într-adevăr s-au mai făcut câteva progrese faţă de anii trecuţi, dar mai este mult de lucru. Mă uit în fiecare zi în Bucureşti cât este de greu pentru oameni să parcheze, chiar şi pentru cei mai experimentaţi. V-aţi gândit cei cu dizabilităţi cum se descurcă? În plus, trebuie să facem ceva pentru ca ei să fie integraţi pe piaţa muncii”.

„Se fură şi scaunul cu rotile”

Persoanele cu dizabilităţi reprezintă a şasea parte din totalul persoanelor cu vârstă de muncă , şomajul în cazul lor fiind dublu faţă de celălalte categorii. În România, participarea lor pe piaţa muncii este foarte scăzută: „Ministerul Muncii îşi propune să ia măsuri de integrare a acestor persoane prin programe de tip «a doua şansă».

Astfel, au fost înfiinţate opt centre regionale pentru consiliere în carieră”, a explicat Dumitru Cornoiu, secretar de stat al Ministerului Muncii. Mentalitatea din România este însă bariera de care se izbesc zilnic cele aproximativ 600.000 de persoane cu dizabilităţi. „Am început să facem traininguri printre firmele care angajează personal, cu angajatorii dar şi cu angajaţii.

Ei trebuie să conştientizeze că şi persoanele cu handicap au dreptul la muncă şi că pot să o facă destul de bine. Vrem să înlăturăm lipsa de respect şi să îi ajutăm prin creşterea calităţii de viaţă. Ca exemplu de lipsă de respect, ştiu o persoană care şi-a lăsat scaunul cu rotile pe hol, în faţa apartamentului şi a rămas fără el.” Povesteşte Cristian Ispas, director la Fundaţia Motivation.

Angajatorii nu îi doresc

În ceea ce priveşte angajatorii, Doina Dreţcanu, Preşedinte ANPH, consideră că aceştia nu conştientizează calitatea muncii pe care ei o pot dovedi în diferite joburi: „O persoană cu dizabilitate poate fi uneori mai loială şi profesionistă decât restul angajaţilor, ei se luptă mai mult pentru a obţine un loc de muncă şi apoi pentru a-l menţine.

Angajatorii se sperie să dea locurile de muncă unor persoane cu handicap, se gândesc mai mult la profit şi nu vor să facă investiţii. Această legătură angajat-angajator trebuie ajutată să se dezvolte armonios. Noi avem un plan de acţiune şi vrem să creem locuri de muncă dar nu depinde numai de noi, piaţa angajării evoluează lent.”

25.000 de persoane cu dizabilităţi sunt angajate

„Vrem să înfiinţăm centre pilot la nivelul ţării, 20 de centre pentru consilierea şi formarea acestor persoane dar şi a celor care să se ocupe de angajaţi. Un astfel de centru funcţionează la Oradea. Numărul angajaţilor cu dizabilităţi este de aproximativ 25.000, există circa 300 de unităţi protejate în ţară şi în ele lucrează 1.100 de persoane cu handicap. Dar cu restul ce facem?” adaugă Doina Dreţcanu.

Muncă de convingere şi conştientizare trebuie dusă şi cu instituţiile publice, centrale care neglijează principalele nevoie ale acestei categorii defavorizate: „ Trebuie să desfăşurăm o campanie de atenţionare a prefecturilor, la alegeri vrem să le dăm şi lor posibilitatea de a vota, multe instituţii nu au rampe. Pentru transportul în comun, o reală şi actuală problemă, am trimis adrese de solicitare către primăriile şi Consiliile locale din ţară să caute o soluţie, în fiecare judeţ trebuie să existe transport în comun cu platformă. În SUA de exemplu, dotarea cu 50 de rampe nu a costat mai mult de 500 de dolari, deci se poate. E nevoie de atitudine. ”, conchide preşedintele ANPH.