Executivul a susţinut că UE ne-a impus creşterea vârstei de pensionare. Directivele europene îl contrazic. Deşi reprezentanţii executivului au justificat stabilirea unei vârste egale de pensionare, de 65 de ani, pentru femei şi bărbaţi prin nevoia de aliniere a României la legislaţia europeană, directivele Uniunii nu prevăd niciun fel de obligaţie în acest sens. O recunoaşte chiar Consiliul Legislativ al Parlamentului României, care a avizat, la finele săptămânii trecute, o iniţiativă cetăţenească în privinţa pensionării.

Aceasta contrazice prevederile proiectului legii unice a pensiilor şi propune menţinerea vârstei de pensionare la 60 de ani pentru femei şi la 65 de ani pentru bărbaţi, până în 2050.

Asta, deşi reprezentanţii Ministerului Muncii au insistat că "egalizarea vârstelor de pensionare ale bărbaţilor şi femeilor este necesară pentru asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, aşa cum este prevăzut în directivele europene".

Măsură pur economică

Potrivit observaţiilor făcute însă de Consiliul Legislativ pe marginea cadrului juridic comunitar, "reglementarea vârstei de pensionare rămâne în continuare un atribut al organelor legiuitoare naţionale". Mai mult, subliniază reprezentanţii Consiliului, măsura executivului de creştere a vârstei de pensionare a femeilor la 65 de ani nu poate fi legată de nicio directivă europeană. Se bazează doar pe raţiuni economice.

"În pofida unor opinii contrare, care susţin existenţa unor reglementări comunitare ce impun aplicarea principiului nondiscriminării şi cu privire la vârsta de pensionare, precizăm că acestea derivă dintr-o realitate economică imediată şi nu are suport juridic pe un text comunitar expres", se arată în aviz. Consiliul concluzionează că di rectiva privind tratamentul egal pe piaţa muncii a Uniunii Europene (2000/78/CE) "nu aduce atingere dis poziţiilor naţio nale de stabilire a vârstei de pensionare".

Promotorul iniţiativei cetăţeneşti, Lia Ardelean, fost parlamentar, este de părere că "avizul Consiliului ne spune că nu există nicio obligaţie venită pe filiera legislaţiei comunitare şi că stă în puterea noastră, a statului român, să reformăm sistemul de pensii".

Ea a adăugat că, mai mult, state europene dezvoltate, ca Austria şi Spania, au luat măsuri de ameliorare a creşterii vârstelor de pensionare, pentru a veni în sprijinul populaţiei.

"Austria a prelungit termenul de egalizare a vârstelor de pensionare, iar Spa nia a decis eşalonarea creşterii acestor vârste în funcţie de locul de muncă", a adăugat aceasta.

Femeile, rămase fără lobby

Potrivit Liei Ardelean, "egalizarea vârstelor de pensionare pentru femei şi bărbaţi le dezavan tajează tocmai pe cele care nu sunt reprezentate şi nu pot lupta pentru a împiedica această măsură: femeile care efectuează muncă fizică şi care nu pot munci până la 65 de ani".

Şi vicepreşedintele Cartel Alfa, Petru Dandea, este de părere că 65 de ani este prea mult pentru piaţa muncii autohtone. "Directiva europeană nu ne impune o anume vârstă de pensionare. Noi am propus 63 de ani, pentru că în statele europene cu o vârstă de pen sionare de 65 de ani speranţa de viaţă este, în medie, cu 10 ani mai mare decât la noi", a explicat Dandea.

Acesta a venit şi cu exemplul semnificativ pentru modul în care se va reflecta creşterea vârstei de pensionare asupra angajaţilor români: "Germania - care are acum vârsta de pensionare de 65 de ani - avea speranţa noastră de viaţă în 1960. De atunci însă, speranţa lor de viaţă a crescut cu 10 ani". În plus, în Ungaria, unde speranţa de viaţă este aceeaşi cu a românilor (68 de ani la bărbaţi şi 75 de ani la femei), limita de pensionare este de 63 de ani.

Şi reprezentanţii Centrului Parteneriat pentru Egalitate susţin că femeile nu pot fi obligate să muncească până la 65 de ani, ca bărbaţii. "Vârsta-limită pentru femei ar trebui să fie opţională", susţin ei.

"În ceea ce priveşte stabilirea vârstei de pensionare, reglementarea acesteia rămâne în continuare un atribut al organelor legiuitoare naţionale.“ CONSILIUL LEGISLATIV